Intelectualul îşi face iluzia că prin viaţa comodă pe care o duce va atinge absolutul. Nu realizează în planul conştiinţei eroarea în care se află prin faptul că se raportează pur cognitiv la realitate.
Nu există identitate între cunoscător şi cunoscut nici în cazul aşa-zisei autocunoaşteri. Separându-te de ceea ce cunoşti veşnic vei împărţi Universul în două: tu subiect şi el obiect.
Totdeauna este un Sine şi un Afară de sine . Chiar dacă acel Afară de sine este în subiectivitatea individului cunoscător subiectul se detaşează ieşind din subiectivitatea iniţială creindu-şi o alta din care priveşte obiectul aşa-zis subiectiv care în fapt devine întru adevăr obiect.
