Geniala inventie este internetul. M-am uitat prin multimea publicatiilor romanesti si am gasit “Observatorul cultural”. Bun. Aspect vizual impecabil. La o prima privire. Pentru prostime impresia este confortanta; avem academie, academicieni, filosofi, savanti, artisti. Lumea e frumoasa tara e prospera. Imi musc buza si ochii imi dau semn de lacrimare. Este o reactie emotionala a celui celui ce si-a pierdut tineretea crezand in frumusete, uitand de bine si de adevar.
Acum sunt si eu unul din cei vinovati. De ce? Pentru ca nu am murit. Nu la revolutia din 89, ci altadata, inainte sau dupa, atunci cand mi-am dat seama la 18 ani in socialism sau la 35, in capitalism, ca viata nu mai are valoare in parametrii in care ajunsese.
S-a pus o problema si cineva o transeaza. Macelareste. Mestesugareste. In asa fel incat toata lumea sa traiasca, toata lumea sa cerseasca, toata lumea sa supravietuiasca si nimic sa nu se mai clinteasca. Facem o revolutie neclintita si neclintitoare. Saraca puritate sufleteasca! Cum este vestejita si omorata de dragul unui hoit trecator! Eu insumi sunt pus acum in situatia de a critica necrutator cu riscul de a-mi fi sters si mesajul de pe internet si daca dau de mine si bruma de bunuri agonisita dupa o viata chinuita.
Ei bine, cetateni, va mai spun inca o data ca viata se traieste si moartea se moare si gandul se gandeste! Academicianul si profesorul universitar de filosofie Mircea Flonta ia in dezbatere o problema si o rezolva, chipurile. Deci. “Profesionalitate si evolutie profesionala”
“Nu exista un acord al publicului cu privire la cei care reprezinta, astazi filozofia in Romania. Intelectualitatea literar-artistica se gandeste la autori care reflecteaza intr-un stil elevat si atragator asupra unor subiecte ce vin in intampinarea preocuparilor unui cerc larg de cititori. Acestia sunt filozofii scriitori. Un public mai restrans, cel care se intereseaza de problematica unor discipline consacrate in literatura filosofica internationala, ii va avea in vedere in primul rand,pe cei care practica in mod profesionist filozofia, numiti intr-un trecut mai indepartat filozofi universitari. Urmand modele consacrate in tari cu o traditie academica exemplara, acestia fac cercetare intr-un perimetru tematic bine delimitat, elaboreaza sinteze de specialitate, indruma studenti si doctoranzi. Dupa parerea mea, nu are sens sa ne intrebam care sint “filozofii adevarati”. A-i citi pe cei care reprezinta primul sau cel de al doilea gen este, pana la urma, o chestiune de inclinatii si preferinte intelectuale. Ceea ce produc atat unii cat si ceilalti poate fi excelent sau lamentabil in raport cu standardele genului. Ma voi referi in cele ce urmeaza doar la preocuparile filozofice profesionale.”
Atat. Mie imi ajunge. Restul textului este consecinta logica a admiterii introducerii de mai sus. Daca musc momeala, trebuie sa o si mananc.
1. Dar ce? Exista un acord al necultilor cu privire la cine este filozof in Romania? Sau se subintelege ca necultii nu mai conteza.
2. Implicit autorul articolului la acest punct nu scrie de filozofi caci tot asa se subintelege ca nu exista filozofi romani. Aici am cam fi de aceeasi parere. Dar stiu ca aici este si frica lui cea mare.
3. Stie intelectualitatea literar artistica ceva de se gandeste la autorii care reflecteaza aupra unor subiecte, nu ce vin in intampinarea, ci care vin de la intalnirea cu preocuparile unui cerc larg si nu neaparat de cititori cat de traitori. Ceva le spune lor ca acolo este o cauza, un factor generator. Dar lumea trebuie intoarsa invers ca sa fie in acord cu puterile timpului.
4. Ca sa scape de aceasta intelectualitate literar-artistica ii numeste filozofi scriitori. Gata. Le-a sucit mintile. Acum pot visa in continuare. Se pot autocontempla ca filozofi. (A nu se intelege ca eu apar intelectualitatea literar artistica filosofica.Nici eu nu ii suport,dar nu am ce face.) Si razandu-si in barba merge mai departe. Pare a-si zice “Suntem oameni seriosi, ce naiba!”
5. Publicul acela mai restrans sa nu se mai intereseze de problematica disciplinelor consacrate in literatura filozofica internationala pentru ca noi nu traim in international, ci majoritar in national adica in Romania. Acea problematica poate fi reiesita din experienta altor popoare si solutiile la acele probleme folosesc in primul rand acelor natii.
6. Cei care practica in mod profesionist filozofia, de buna seama nu sunt iubitori de intelepciune si deci nu sunt filozofi si iata de ce: filozofia nu este un mestesug, o meserie, o profesie sau cunoastere pura a unui obiect, o stiinta.
Filozofia descinde dintr-o stare primitiva a spiritului in care spiritul era unitar in trinitatea sa. Inainte ca spiritul sa se instraineze el insemna simultan a sti, a voi, a simti apoi a cunoaste, a face, a contempla. Numai inmultirea oamenilor si complicarea colectivitatilor au dus la ruperea Unului in sufletul omenesc astfel incat a fost nevoie de diviziuni si specializare, in sensul ca unii indivizi trebuiau numai sa stie, altii numai sa faca, si altii sa simta, apoi altii mai tarziu sa cunoasca pe grupe specializate dupa obiect, sa actioneze dupa scopuri dispersate in practica colectivitatii si altii sa contemple frumosul in intruchipari naturale, sociale sau artistice.
Indepartarea aceasta de Unul originar este inceputul, cheia si secretul nefericirii noastre (si implicit a lipsei noastre de intelepciune). Filozofia este cea care tine si mai incearca sa tina aceasta unitate a spiritului individual ca sa nu ne rupem si sa ne desfiintam.
Filozofia este iubirea de intelepciune, iar intelepciunea este unitatea si armonia omului cu sine si cu lumea. Eroarea in care a intrat omenirea nu este totusi aceasta diversificare ci tocmai necontracararea centrifugitatii spiritului actual.
Este necesar un efort adecvat, proportional de unificare spirituala actualizata care nu poate fi realizata prin mijloace standardizabile incadrabile unei profesiuni. Revenind la profesorul nostru ne trezim in situatia mestesugarului care in secolul XXI face roti de carute cu care se vor transporta ogive nucleare intercontinentale. Rotaritul este depasit ca profesie de evolutia sistemului uman de ansamblu.
Nu are cum sa se profesionalizeze filozofia pentru ca ea este in esenta umana in cel mai inalt sens al termenului! Da, admitem ca mijloacele ei de lucru se perfectioneaza dar scopul ei este acelasi si beneficiarul este si ramane omul.
Nu cred ca principiile stiintifice de activitate cum ar fi de exemplu regula diviziunii si specializarii muncii este aplicabila filozofiei desi aduce progrese in reflectie. Oricum pentru ca nu pot in dimensiunea unui articol ca acesta sa clarific chestiunea statutului filosofiei ca forma suprema a spiritului omenesc circumscriu solutia in zona distinctiei intre conditia gnoseologica, praxiologica si estetica a omului.
6. Ba are sens sa intrebam cine sunt filozofii adevarati ai Romaniei! De ce nu exista un acord, o unitate de convingeri asupra filozofilor actuali ai Romaniei? La cine se raporteaza un filozof? Cine il defineste pe el? De ce apare filosoful si care este ratiunea lui de a fi? Ma iau dupa ceea ce a spus Marx, anume ca societatea Renasterii a avut nevoie de titani si si ia creat. Este vorba de necesitate si posibilitate, de potenta si act, patru entitati la a caror intersectie poate sa apara acel conglomerat sau sinteza bio-psiho-socio-culturala care se poate numi cu certitudine filozof. Pentru a putea ajunge la o intelegere trebuie sa cadem de acord asupra ipostazelor in care se poate gasi spiritul uman in ultima descompunere anume cunoasterea, actiunea, contemplatia. Iubirea de intelepciune ne duce la intelepciune. Intelepciunea este atunci cand nu exista nici o ruptura intre a cunoaste, actiona si a contempla in unul si acelasi individ.
Cum se produce aceasta in conexiunea colectivitatii.Prin cresterea organica a spiritului individual din cel colectiv.Dar cel colectiv trebuie sa existe! Aici este intrebarea.Unde nu exista spiritul unitar al neamului acolo nu se poate naste unitatea sufletului individual.
Profesore…cei care au facut filosofie in neamul romanesc au murit. Le simtim sufletul zvacnid in noi. Trupul lor din pamant ne striga “sa nu lasati acest pamant in grea paraginire!”. Si fata lor ramane intoarsa catre adanc datori si ei fiind catre cei din adanca vechime.
Numai noi cei schimbatori, pe pamant ratacitori umblam prin mlastina disperarii cu mintea incalcita de gandurile plate venite din semintii ce nu au nimic din al nostru suflet si vor sa ne omoare.
Suntem pierduti caci ne lipseste lumina. Nu mai credem in nimic.
