Punctul de plecare în crearea noţiunii este necesitatea de a acţiona asupra obiectului în scopul de a folosi proprietăţile lui utile şi de a înlătura sau de a neutraliza pe cele dăunătoare sau inutile.
Oamenii încep prin a-şi satisface necesităţile iar gândirea îmbrăţişează obiectul prin acelea dintre laturile lui prin care obiectul poate satisface o anumită trebuinţă practică.
Desprinderea unei însuşiri sau grup de însuşiri dintr-un obiect se face la început prin comparaţie.
Direcţia în care se produce comparaţia este determinată de importanţa pe care o au pentru practică însuşirile obiectului.
În faza copilăriei comparaţia este impusă de însuşirile contrastante.
Comparaţia omului matur are un izvor mult mai importanat: legătura obiectelor şi însuşirilor lor cu cu sarcinile activităţii practice.Comparaţia pe criteriu practic ne stimulează să comparăm însuşirile situate la intervale mari de timp, de spaţiu la diferenţe mari de structură a obiectului.
Bibliografie
1. P.V. Tavaneţ 1957, ,,Logica,, Editura ştiinţifică, Bucureşti
