Chiar şi înţelepciunea este relativă. Este relativă la tine ca individ. Noi nu avem capacitatea de a dobîndi înţelepciunea absolută ci cel mult înţelepciunea vieţii noastre individuale. Este posibil acest lucru în anumite condiţii. Noi realizăm cu fiecare act o apropiere de înţelepciune sau o îndepărtare de ea.
Când eşti tânăr nu pui la îndoială accesul la Absolut. Mergi instinctiv cu toată fiinţa ta către el. Când eşti tânăr eşti natural, curat şi adeseori eşti uman. Când eşti bătrân eşti suma sau produsul vătămărilor naturii sau oamenilor care ţi-au interzis ascensiunea naturală. Eşti o sinteză de mutilări materiale şi spirituale.
Vă daţi seama cât de nenorociţi suntem din moment ce nu putem aspira decât la o înţelepciune relativă şi individuală.
